Mitropolitul Andrei Andreicut al Ardealului huleste pe Maica Domnului si pe Sf.Apostoli chiar de Adormirea sa, 15 august 2016 ?

andreicut-cu-ereticii

La Bistrita s-a tinut o SLUJBA ECUMENICA ce „nu a avut loc vreodata pe mapamond”, semnandu-se apoi o declaratie privind „colaborarea si conlucrarea ecumenica, frateasca intre bisericile istorice din Transilvania”

Ieri am citit fragmente din predica Mitropolitului Andrei Andreicut al Ardealului, si am ramas cu un gust amar. Cu adevarat, Harul Duhului Sfant i-a cam parasit pe ereticii ecumenisti. Caci iata ce am putut citi : „Adevărul este că România şi întreaga Europă au rădăcini creştine. Părinţii fondatori ai Uniunii Europene, Konrad Adenauer, Alcide de Gasperi, Jean Monnet, atunci când au ales steagul Uniunii Europene, s-au oprit la culoarea albastră, culoarea Maicii Domnului, cu douăsprezece steluţe aurii, reprezentându-i pe cei doisprezece Apostoli. Inspiraţia le-a venit din Cartea Apocalipsei 12,1:  Şi s-a arătat din cer un semn mare: O femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub  picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.”

Iata cum ii blasfemiaza IPS Andrecut pe Maica Domnului si pe Sf.Apostoli chiar pe 15 august, de Adormire !!!   Ce legatura au putut avea cei trei  intemeietori ai UE cu Maica Domnului si cu Mantuitorul Iisus Hristos ? Cred ca una singura, anume, cuvantul Maicii Domnului spus in secolul al XIII-lea unui cuvios de langa M-rea Zografu, atunci cand au invadat acolo cruciatii : ” au venit dusmanii mei si ai Fiului meu.” Mai pe larg citim : „Auzind aceste cuvinte, Bătrânul s-a înfricoșat, dar Maica Domnului a continuat: „Nu te teme, du-te în mănăstire și spune călugărilor să nu deschidă astăzi poarta, iar cei care sunt mai slabi în credință să se ascundă, că vin dușmanii mei și ai Fiului meu”.

În acea perioadă, cruciații distrugeau totul în calea lor. Pe tronul Bizanțului domnea Mihail al VIII-lea Paleologul (1259 -l282), care urcase pe tron cu ajutorul Papei, iar patriarh al Constantinopolului era Ioan Vekkos, un adept al unirii cu Roma Catolică. Ajungând în Sfântul Munte, acei urâtori de adevăr au început să prigonească și să ucidă pe călugări, forțându-i să-l accepte pe papă în calitate de conducător Bisericii.”

http://munteleathos.com/Pagina/Afisare/Manastirea_Zografu

Fostul cancelar al Germaniei, Konrad Adenauer a fost eretic catolic si omul sionistilor.

Alcide de Gasperi, fost prim -ministru al Italiei (1945-1953),  in 1952 a primit Karlspreis (Premiul Carol cel Mare), o distincție acordată de orașul german Aachen persoanelor care au contribuit la impunerea păcii și ideii unificării europene, propus pentru beatificare la Roma in 1993. Trebuie stiut ca acest Carol cel Mare (742-814) este cel care a impus erezia la Roma prin papii sai, ucigandu-i pe episcopii ortodocsi ai Romei. http://manastirea.petru-voda.ro/2016/05/31/ips-ierotei-vlachos-problemele-esentiale-cu-privire-la-sinodul-din-creta/ Iata de unde vine culoarea albastra – contrar blasfemiei lui Andrecut – de pe steagul UE : „Mantia albastră pe care o purta în bătălii, alături de faimoasa Joyeuse, spada sa, sunt considerate şi astăzi obiecte de cult de către majoritatea francezilor. Nu degeaba Papa Ioan Paul al II-lea se referea la el, într-o cuvântare, ca la un Pater Europaehttp://www.descopera.ro/cultura/9594352-carol-cel-mare-regele-care-a-faurit-franta

Jean Monnet( Jean Omer Marie Gabriel Monnet ), evreu dintr-o familie de comercianti de bauturi spirtoase din Franta, a fost secretar al Ligii Natiunilor, infiintata de tradatorul N.Titulescu si  precursoarea ONU, precum si consilier al presedintelui Roosvelt – cel care ne-a vandut impreuna cu Churchill, lui Stalin la Yalta in 1945. In timpul unei reuniuni a Comitetului Național de Eliberare, la 5 august 1943, Monnet a declarat comitetului: „Nu va fi pace în Europa dacă statele sunt reconstituite pe baza suveranității naționale…Țările Europei sunt prea mici să garanteze populației necesarul de prosperitate și dezvoltare socială. Țările europene trebuie să se constituie într-o federație.” Am cautat sa aflu ce poate insemna si de unde vine cuvantul „omer”, si iata ce am gasit : ”

omer = substantiv
1. o unitate de măsură ebraică uscată, a zecea parte dintr-o efă.
2. ( De obicei , inițial majusculă ) iudaism. Perioada de 49 de zile , care se extind de – a doua zi a Paștelui în prima zi a Shavuoth.

Ce legatura pot avea acestia trei – doi catolici si un evreu sionist – cu Maica Domnului si cu Sfintii Apostoli ? Una singura, au fost „dusmanii ei si ai Fiului ei”.

” Cele 12 stele amplasate in forma circulara pe steagul Uniunii Europene semnifica roata zodiacala ce cuprinde intreg cosmosul. La randul sau, cosmosul simbolizeaza tot ce exista, atat ca manifestare universala (macrocosmosul) cat si individuala (microcosmosul). La originea tuturor acestor manifestari se afla un Centru ori un Principiu situat dincolo de cosmos.”

Mai exista intr-adevar, si o alta poveste despre drapelul UE, inventata tot de un evreu, dar care nu a fost vazut niciodata, si in care intr-adevar, se vorbeste despre Maica Domnului si cei 12 Apostoli, dar care  nu poate avea nici o legatura cu Nascatoarea de Dumnezeu, pentru faptul ca are la temelie ziua decretarii de catre un papa a imaculatei conceptii, o erezie papista care, in dorinta de a o supracinsti, ii neaga in realitate tot efortul ei omenesc de indumnezeire. Oricum ar fi, Maica Domnului in nici un caz nu poate fi ocrotitoarea UE, aceasta organizatie sionista-papista-masonica si in ultima instanta satanica. Sa nu uitam ca, toate datele populatiei UE merg de ani buni la Tel-Aviv, din 31 ian. 2011, pentru „păstrarea în siguranţă deplină”.http://www.cotidianul.ro/israelul-controleaza-si-datele-personale-ale-romanilor-156386/

IPS Andrei Andrecut  se dovedeste a fi un ecumenist convins, caci  are parca o predilectie in a amesteca lucrarile adevarate ale Maicii Domnului cu inselaciunile satanei. Astfel, la predica din 16 apr.2016, de la M-rea Nicula, a invatat pe tinerii de la Iclod, aflati in pelerinaj la Nicula, ca Maica Domnului  se arata si in Athos dar si la Lourdes, Santiago de Compostela … alte locuri „sfinte” de la catolici. „In anul 1120, Papa Calixt al II-lea a acordat o indulgenţă specială prin care garanta un loc în Rai tuturor celor ce ar fi murit în Santiago de Compostela sau în timpul pelerinajului spre acesta, pentru a încuraja astfel reafirmarea creştinătăţii în această regiune.”http://stiri.tvr.ro/el-camino-un-mileniu-de-pelerinaj-la-santiago-de-compostela_33093.html. Binenteles ca, bietii catolici, in necazurile lor, alearga la locurile lor „sfinte”, dar se pune intrebarea : oare acolo se arata chiar Maica Domnului sau altcineva ? De vreme ce in aceste aratari,  nimeni dintre ei nu se intoarce la dreapta credinta, ele nu au nici o legatura cu mantuirea si prin urmare isi au  izvorul, la cel ce se poate preface si in inger de lumina ca sa insele, adica la vrajmasul diavol. Tot in viziunea acestui Mitropolit,  aceleasi lucruri sunt atat „devotiunile” in cinstea „Maicii Domnului” de la catolici cat si privegherile ortodoxe in ajunul marilor ei sarbatori. La fel, pune semn de egalitate intre Sf.Ioan Valahul si un tanar catolic pe nume Pierre Giorgio din Torino, care mergea si la catedrala si la fotbal ca sa-i atraga pe prieteni la catolicism, tanar care a murit de timpuriu iar acum este deja beatificat de papa Romei. O alta afimatie de-a d-lui care, parca fara sa vrea a scapat-o, in predica  sa din 17 apr. 2016 este una care il atinge pe Mantuitorul Hristos : la Cina cea de taina, „Mantuitorul s-a incins cu un sort.” Cu un sort, stim ca sunt incins la loja, venerabilii, dar nu Mantuitorul. Domnul Iisus Hristos „S-a sculat de la Cină, S-a dezbrăcat de haine şi, luând un ştergar, S-a încins cu el.   După aceea a turnat apă în vasul de spălat şi a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.” D-lui mai are si alte fapte si cuvinte in afara ortodoxiei, dar ne rezumam la acestea, acum.

Avand in vedere antecedentele  IPS Andrei, nu ne mira afirmatiile lui de Adormirea Maicii Domnului. Ceea ce uimeste, este faptul ca nimeni din cei peste 30.000 de credinciosi si nici unul din cei cateva zeci de preoti – pe arhierei nu-i punem la socoteala, pentru ca ei sunt de-ai casei – nu a fost scandalizat nici in timpul, nici dupa predica, de cele auzite. Iar daca asa sunt cei care au mers acolo, oare cum or fi cei care nu s-au dus la Nicula ?

Observam  ca, deja se aplica hotararile de la Creta, folosindu-se exact termenii din documente : „biserici istorice”, intre care se afla inscrisa, dupa mintea ecumenistilor si Biserica Ortodoxa.

Intr-adevar, P.Justin a avut dreptate cand a afirmat ca, „acum cu ecumenismul, caderea va fi mai mare decat pe vremea comunismului”.

Pana cand nu vom citi cu tot interesul invatatura Bisericii si aplicatia ei la zi si pana cand nu ne vom deprinde cu intelegerea a ceea ce se doreste sa se transmita de fapt, in spatele cuvintelor mieroase arhieresti, vom fi dusi cu multa dibacie si pe nesimtite, de sub umbra odihnitoare a Crucii, la umbra fluturatoare a drapelului UE, si fereasca Dumnezeu mai departe, la intrarea gratuita in templul de la Ierusalim, unde patriarhul dimpreuna cu multime de arhierei si preoti il vor incorona pe cel care-i inspira si-i coordoneaza, adica pe cel din neamul lui Dan, a carui cale a fost pregatita de parintii UE, mesia evreilor, antihrist. Dumnezeu sa ne ajute sa-i biruim pe ecumenisti. Amin.

 

 

 

 

 

http://www.diane.ro/2014/06/semnificatie-steag-uniunea-europeana.html

244 comments

  1. Multumesc mult pentru raspunsuri,
    Avem dovezi patristice ca Botezul prin stropire e valid in cazul in care omul traieste, ma refer la un Botez facut in Biserica.
    Vrea cineva de aici sa traduca Practicalele Sf Sinoade cele Ortodoxe, este doar o singura editie tiparita *Milias- sunt 2 tomuri intradevar cu ceva consistenta, dar de mare folos Bisericii.

    Va multumesc

    Apreciază

    • Omul este botezat prin stropire in Sfanta credinta ortodoxa. „Cum adica in cazul in care mai traieste?” Sa inteleg ca odata cu moartea lui botezul nu mai este valabil??!… Rog detaliati.

      Apreciază

  2. După ce s-a reîntors pe scaunul patriarhal, Sfântul Fotie a adus aceasta la cunoştinţa Patriarhilor Răsăritului şi a noului papă al Romei, Ioan , un om evlavios şi ortodox, despre care Sfântul Fotie a fost fericit să audă că nu mărturisea erezia lui „Filioque”, nici nu permitea să se schimbe nimic din Simbolul de Credinţă. Atunci Sfântul Fotie i-a convocat pe împărat, pe papă şi pe Patriarhii Răsăritului la un Sinod care s-a ţinut la Constantinopol.
    Astfel, în luna noiembrie a anului 879, o mare adunare a reunit vreo patru sute de episcopi, incluzându-i şi pe delegaţii Patriarhilor Răsăritului şi
    pe reprezentanţii papei – adică pe episcopii Paul de Ancona şi Eugeniu de Ostia şi preotul Petru – sub conducerea Sfântului Fotie.
    De la început, toţi au fost unanimi în a-l recunoaşte pe Sfântul Fotie, confirmând alegerea sa cu aceste cuvinte:
    „Încă de la început, noi am fost uniţi cu Sfinţitul nostru Stăpân, Patriarhul ecumenic, şi nu am fost niciodată despărţiţi de el. Noi eram chiar gata a ne vărsa sângele pentru el. Dar nu s-a găsit nimeni care să ne întrebe despre aceasta. Cei care s-au răzvrătit împotriva lui, sunt astăzi primii care îşi condamnă atitudinea lor şi starea de spirit pe care o aveau atunci, şi din toată inima au hotărât cu tărie să salute în el pe stăpânul lor, pe ierarhul lor şi pe păstorul lor. Cânt despre cei care încă nu ştiu încotro să încline, noi îi privim ca pe nişte duşmani ai Bisericii şi judecăm ca necesar să fie despărţiţi de Ea.”
    La care Sfântul Patriarh a răspuns:
    „Dumnezeu poate să dea uitării toate cele petrecute. Cât despre noi, să dăm putere iertării şi să nu ne mai întristăm sufletele cu amintirea acelor rele. Despre acest lucru, cel mai bine este să păstrăm tăcerea, sau să nu spunem decât foarte puţine cuvinte, cu cea mai mare reţinere. Nouă, care suntem păcătoşi, nouă, care suntem mici („peu de chose”), ni se cuvine să tăcem cu privire la duşmănia pe care am provocat-o. Să nu vorbim decât în caz de neapărată nevoie.”
    S-a citi apoi scrisoarea papei Ioan, pe care episcopii din Apus de asemenea au semnat-o. Prin acest document, Ioan recunoştea alegerea Sfântului Fotie şi anula tot ceea ce, până atunci, se scrisese sau se spusese împotriva lui. Sfântul Sinod şi-a dat de asemenea aprobarea:
    „Pentru sinodul ţinut la Roma împotriva Prea Sfinţitului Patriarh Fotie, sub papa Adrian, asemenea şi pe cel care, la Constantinopol, s-a ţinut împotriva aceluiaşi Fotie, noi le declarăm cu totul nule şi interzicem ca ele să fie considerate în numărul Sfintelor Sinoade. Aceste adunări ale episcopilor care îl „biciuiesc” pe Fotie nu ar fi meritat niciodată numele de sinod.”
    Citind aceste hotărâri, Sfinţii Părinţi au strigat:
    „La fel gândim noi toţi. La fel propovăduim, într-un acord unanim. În această privinţă, papa Ioan ne-a bucurat mai mult decât toţi. Căci încă înainte de a fi spus el aceste cuvinte, noi am anulat, am respins şi am anatematizat ca anticanonic tot ceea ce s-a putut scrie, spune sau face, împotriva Prea Sfinţitului nostru Părinte, unindu-ne astfel cu el în comuniune sfântă şi în faţa celor care i-au fost tovarăşi în lucrarea sa.”
    A venit apoi rândul episcopilor care, pentru că fuseseră hirotoniţi de către Sfântul Fotie, s-au văzut condamnaţi şi exilaţi, şi care erau acum reaşezaţi în vrednicia lor episcopală şi recunoscuţi de către Sinod. Cât despre Sfântul Fotie, întreaga adunare s-a minunat de înţelepciunea şi de sfinţenia sa. Despre el, a fost auzit mitropolitul Procopie al Cezareei şi Capadociei spunând: „Cu adevărat acest om, care a luat în paza sa întregul univers şi îi duce toate poverile, ajunge la desăvârşirea înălţimii primului Păstor („Archi-Pasteur”), Hristos Dumnezeu.” La care delegaţii papei au adăugat: „Şi noi, care trăim în cealaltă parte a lumii, recunoaştem că sentimentul nostru nu diferă cu nimic de al vostru.” Într-un singur glas, Sfântul Sinod a răspuns atunci: „Nu, cu siguranţă, nu există nimeni care să se îndoiască de faptul că Dumnezeu Se odihneşte asupra lui.”
    Delegaţii romani au alcătuit încă şi acest discurs:
    „Mila şi harul dumnezeiesc s-au pogorât atât de mult asupra sufletului Prea Sfinţitului Patriarh, încât el poate să strălucească şi să lumineze întreaga creaţie. Căci la fel cum soarele, fără să ocupe întreaga boltă a cerului, luminează totuşi întreg pământul, la fel şi Fotie, deşi stă la Constantinopol, face să strălucească întreaga creaţie şi îi dăruieşte lumina şi raza sa curată.”
    Au fost de asemenea dezbătute la acest Sinod probleme importante foarte grave. Dar cea mai importantă hotărâre, a fost adoptarea unui decret sinodal, tocmai pentru a împiedica alterarea, de orice fel, a Simbolului ecumenic de Credinţă. Şi într-adevăr, a fost confirmat şi pecetluit în acelaşi fel, hotărârile de la Niceea. Toţi ierarhii, insuflaţi de Dumnezeu, au declarat atunci:
    „Acest mare Sinod ecumenic proclamă Simbolul de Credinţă stabilit de Sinodul de la Niceea şi confirmat de toate Sinoadele ecumenice.”
    Delegaţii Romei au adăugat aceste cuvinte:
    „Pentru a asculta de marele şi slăvitul nostru împărat în Dumnezeu şi pentru a place tuturor fraţilor noştri împreună slujitori cu noi, este drept ca să nu fie alcătuit un nou simbol de credinţă. Ci mai degrabă să proclamăm din nou şi să reafirmăm vechiul simbol, care este crezut şi mărturisit de lumea întreagă.”
    Prea Sfinţitul Patriarh Fotie a spus atunci: „Prin hotărârea tuturor fraţilor împreună slujitori cu noi, să fie proclamat Simbolul de Credinţă.” Atunci Petru, diaconul întru toate plăcut lui Dumnezeu şi care era primul dintre secretari, a citi textul următor:
    Urmând învăţătura dumnezeiască a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, înscrisă în sufletele noastre prin încredinţarea conştiinţei („l’assurance de la raison” – siguranţa raţiunii) şi prin curăţia Credinţei; păstrând şi primind această învăţătură prin dreapta judecată infailibilă a sfintelor Hotărâri şi a Canoanelor Sfinţilor Apostoli şi Ucenici; ţinând şi ascultând, prin credinţa cea mai sinceră şi mai statornică, Dogma de neschimbat şi inviolabilă a celor Şapte Sfinte Sinoade Ecumenice, fiind conduşi şi îndreptaţi de insuflarea Unuia şi Aceluiaşi Duh Sfânt: noi respingem pe toţi cei care au fost respinşi de Biserică şi-i primim şi-i considerăm vrednici de a-I fi mădularele Ei, pe cei care, fiind stăpâni cu evlavia („en maîtres de la piété”), au dat cinstea şi respectul cuvenit Crezului de la Niceea.
    În această credinţă, care este şi a noastră, noi îl proclamăm şi îl primim, în duh şi în cuvânt, şi în faţa tuturor, tare şi limpede, dăm citirii Simbolul Credinţei Creştine celei adevărate, care de la început, ne-a fost transmisă de la Sfinţii noştri Părinţi, şi aceasta fără ca să îndepărtăm nimic din ea şi fără ca să îi adăugăm nimic, fără ca să o împodobim şi fără ca să o trădăm întru nimic. Căci orice eliminare şi orice adăugare, chiar dacă nu ar exista nici o impresie de erezie, duce, prin viclenia diavolului, la dispreţuirea a ceea ce nu trebuie să fie dispreţuit şi la ultragierea nedreaptă a Sfinţilor Părinţi. Cât despre îndreptarea textelor şi a hotărârilor Sfinţilor Părinţi, acesta este un lucru încă şi mai rău. De asemenea, acest Sfânt Sinod ecumenic, primind în dragostea lui Dumnezeu şi cu judecată dreaptă, vechiul Simbol de Credinţă şi cinstindu-l cum se cuvine, întemeind şi zidind pe el cetatea mântuirii („la forteresse du salut”), îi învaţă pe toţi să creadă şi să propovăduiască ceea ce sfântul şi sobornicescul Simbol de Credinţă mărturiseşte.”
    Apoi a fost proclamat Simbolul niceo-constantinopolitan, fără ca să-i fie adăugat sau retractat ceva:
    „Aceasta este Credinţa noastră; în această mărturisire de credinţă, noi ne-am însemnat cu semnul Sfintei Cruci şi, prin această mărturisire, Cuvântul Adevărului a biruit şi a nimicit orice erezie. În cei care împărtăşesc Credinţa noastră, noi recunoaştem pe fraţii noştri, părinţii noştri, împreună moştenitori cu noi ai Împărăţiei Cerurilor. Dacă cineva este atât de neruşinat încât să alcătuiască o altă mărturisire de Credinţă, pe lângă acest Simbol Sfânt, care de la începuturi, ne-a fost transmis de Sfinţii şi Fericiţii noştri Părinţi, şi dacă îndrăzneşte apoi să-l numească „Simbolul Credinţei” – smulgându-le vrednicia Sfinţilor purtători de Dumnezeu şi inserând în Crez
    alte mici formule personale – şi care încearcă prin urmare să-l impună credincioşilor sau celor care se întorc de la erezie, ca şi cum ar fi o învăţătură sobornicească, stricând astfel cu îndrăzneală comoara acestui Simbol Sfânt, cinstit de toţi, prin expresii false, adăugări sau eliminări; o asemenea persoană să fie depusă din vrednicia sa, dacă este un membru al clerului; să fie anatematizată dacă este un laic, după cum ne poruncesc nouă Sfintele Sinoade Ecumenice.”
    Încă odată, Sfinţii Părinţi au repetat în cor:
    „Aceasta este judecata noastră unanimă, aceasta este Credinţa noastră; cu această mărturisire noi am fost botezaţi, cu aceasta am fost unşi preoţi. Cât despre cei care gândesc altfel sau care îndrăznesc să substituie acestui Simbol un altul, să fie anatema!”
    Şi, desigur, promulgarea acestei hotărâri a fost făcută pentru a extirpa pe ultima născută dintre erezii, falsa dogmă latină, care strica Sfântul Simbol de Credinţă şi prin aceasta, încălca învăţătura Duhului Sfânt, pe care Sfinţii Apostoli şi Sfinţii noştri Părinţi ne-au lăsat-o moştenire. Niciodată – o ştim – Sfântul Patriarh Fotie nu a încetat să lupte împotriva ereziilor vrăjmaşe lui Dumnezeu, fie că ele erau maniheene sau monofizite, fie că era vorba de dogma latină a lui „Filioque”. Şi, tot aceeaşi grijă i-a inspirat şi scrierea „Mystagogiei” sale, un tratat despre învăţătura mistică a Duhului Sfânt, în care el dezvăluie ereziile latine şi face dreptate mărturisirii ortodoxe a Sfinţilor Părinţi, conform căreia, Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, după cuvintele Domnului Însuşi. Asupra aceluiaşi subiect, el a discutat cu numeroşi episcopi şi mai ales cu arhiepiscopul de Aquileea, în Italia, căruia el i-a scris o scrisoare rămasă celebră.
    Atunci când delegaţii papei au cerut ca Biserica bulgară să fie aşezată sub jurisdicţia Romei, Sfântul Fotie le-a răspuns că nu va mai discuta această problemă şi că lasă ca ea să fie „tranşată” de evlaviosul împărat. Totuşi, deoarece exista teama de a-i vedea pe papii viitori, ca pe nişte noi Nicolae, însetaţi de putere, că încearcă să capete o autoritate atât de mare, încât să treacă peste cea a Bisericii lui Dumnezeu, Sinodul a hotărât, la propunerea Sfântului Fotie, adoptarea unui canon care îi interzicea papei de la Roma orice alt privilegiu decât acela al primatului onorific, care îi fusese totdeauna conferit până atunci. Făcând aceasta, Sinodul nu dădea voie Romei să îşi întindă sau să îşi modifice în vreun fel prerogativele. Căci Biserica lui Dumnezeu nu vrea cu nimic să se asemene formelor de guvernare ale vreunei autorităţi temporale, ci în Ea împărăţeşte acel precept evanghelic, care este ca o lege a Bisericii: „Cine dintre voi vrea să fie cel mai mare, să
    fie slujitorul vostru. Şi cine dintre voi vrea să fie primul, să se facă vouă rob” (Mt. 20,26; Mc. 10,43).
    Astfel s-a încheiat acest mare, acest Sfânt Sinod întrunit la rugămintea Sfântului Fotie şi căruia, Biserica întreagă, atât în Răsărit cât şi în Apus, i-a recunoscut hotărârile şi canoanele. Au urmat apoi ani senini şi liniştiţi, în care, Sfântul nostru Părinte Fotie a condus Biserica în pace.

    (Sf Fotie Opere Trinitare)
    Am inteles ca abea din secolul 11 nu l-au mai recunoscut, asa scrie si in manuscrisul :
    Ott.gr 27: 316v-401r Acta Synodi Constantinopolitanae sub Photio, praemissa animadversione.

    anexa:
    Şi Sinodul se încheie cu un imn închinat Sfântului Fotie cel Mare. Reprezentanţii Papei şi cardinalul Petru au spus: „Dacă cineva nu îl consideră pe acesta Patriarh sfânt şi nu are comuniune cu el, partea lui să fie cu a lui Iuda şi să nu mai stea alături cu creştinii”. Şi întregul Sinod a „strigat cu glas mare”: „Toţi dimpreună pe acesta să-l cinstim şi să-l slăvim şi dacă cineva nu îl are drept arhiereu al lui Dumnezeu, acela să nu vadă slava lui Dumnezeu! Şi acestea spunând au urat mulţi ani împăraţilor”.

    sursa :http://acvila30.ro/mitropolitul-ierotei-de-navpaktos-sfantul-fotie-cel-mare-si-sinodul-al-viii-lea-ecumenic/

    Vad totusi ca au primit ca Ecumenic pana in sec 11 mai bine spus 1009, cand Roma nu mai recunoaste acest sinod, deci se poate vorbi de o pierdere a harului lucrator dupa acest sinod? Fiindca intreruperea comuniunii a fost facuta abea in 1009, oare Constantinopolul avea comuniune cu cei care nu mai aveau taine?

    Apreciază

  3. Se pare ca totusi au participat la acest Sinod Ecumenic 8 si au intarit chiar cu iscaliturile care se gasesc in actele sinodului. Oare din cauza asta au pierdut harul lucrator al tainelor?
    Dar cum poti pierde harul lucrator al tainelor cand marturisesti credinta adevarata si chiar semnezi pentru ea, nu inteleg acest lucru, va rog daca se poate sa ma lamuriti.

    Va multumesc mult

    Apreciază

  4. Nu ma refeream la cununiile mixte ci la ce a scris „un ins dintre atâția”, pe el l-am intrebat daca am inteles bine ce a scris. Era vorba de o iconomie daca am inteles corect facuta de sinodul 2 Ecumenic la care nu au participat toate Bisericile si care trece peste canonul 46 Apostolic fara sa specifice ca face o iconomie in privinta Botezului unor eretici care nici crestini nu se puteau numii, fiindca nu te poti numi crestin daca nu crezi ca Hristos e si Dumnezeu adevarat. El sune ca Biserica poate face iconomie cand crede ea de cuviinta analizand tipul de erezie si forma botezului administrata in acea comunitate eretica, de asta am intrebat sa vad daca am inteles bine ce a scris el.

    Va multumesc pentru ingaduinta

    Apreciază

  5. Pe mine ma interesa de ce Sinodul Ecumenic a facut o iconomie fara sa-i spuna asa mai ales ca avem un canon Apostolic care interzice acest fel de practica, si mai ales ca nu au participat toate Bisericile, asta intreb daca stie cineva.

    Va multumesc mult

    Apreciază

  6. Toma a zis: Pana nu voi pune mâna mea in coasta Lui si in rănile cuielor, nu voi crede! Apostolul Toma a zis asa si pt ca nu voia sa cada in inselare, ci sa se asigure chiar si fizic ca Hristos cu adevărat a înviat.

    Mai sunt si azi cate unii care tot asa zic: pana nu verific eu cu mana mea sau cu mintea mea…nu voi crede! Însă acestia seamănă nu cu Toma, ci cu fariseii si căpeteniile iudeilor care la Crucea lui Hristos ziceau: Daca este El Hristosul, sa se dea jos de pe cruce, si daca vom vedea, vom crede!…

    Sa luam aminte cu ce fel de întrebare calatorim, daca vrem sa ne mantuim!

    „Cunostinta semețește, iubirea zideste” arata Sf Pavel (1Corinteni 8,1)

    Hristos a înviat!

    Apreciază

  7. „Afundarea propriu-zisa inseamna rebotezare. Sa nu fie cumva acesti calugari preoti de la stilisti.”

    Nu parinte, ci oameni de incredere, pe cativa chiar ii cunoasteti.

    Apreciază

  8. Sarut mana Parinte. Care este diferenta dintre un Sinod Trulan si un Sinod Ecumenic? Ca termeni, mod de organizare si hotarari ce se iau. Va rog iertati-mi nestiinta.

    Apreciază

  9. dalvalem

    Au fost eretici si… eretici. Biserica, in randuiala primirii, reprimirii in Biserica cea Una, ii trata diferit. Exemplu: canonul 7, Sinodul II Ecumenic, astazi ar fi privit de catre „acriviosi” ca unul ecumenisto-eretic; de ce? Pentru ca pe arieni ii primea doar cu mirungere, astfel recunoscandu-li-se botezul! Acelasi canon, spune, despre alti eretici ca trebuiesc catehizati, botezati si apoi mirunsi.

    7 sin. II ec. PRIMIREA ERETICILOR ÎN
    BISERICĂ
    Pe aceia dintre eretici care revin la Ortodoxie, în partea
    celor ce se mântuiesc, îi primim după rânduiala mai jos
    arătată şi după obicei. Pe arieni şi pe macedonieni şi pe
    sabatinieni şi pe novaţieni cei ce-şi zic lor catari şi stângaci,
    apoi pe patrusprezeceni (quartodecimani), adică pe
    mercuraşi (tetradiţi) şi pe apolinarişti îi primim daca dau
    zapis (scrisori de mărturisire de credinţă) şi dacă dau
    anatemei toată erezia care nu cugeta (învaţă) cum cugeta
    (învaţă) sfanta a lui Dumnezeu Biserică sobornicească şi
    apostolească şi îi pecetluim adică îi ungem mai întâi cu
    sfântul mir, adică fruntea şi ochii şi narile şi gura şi urechile
    şi pecetluindu-i pe ei zicem: Pecetea Darului Duhului Sfânt.
    Iar pe eunomieni, pe cei ce se botează cu o singura
    afundare, şi pe montanişti, adică pe cei ce se numesc aici
    frigieni, şi pe sabelieni, care învaţă ca Fiul este tot una cu
    Tatăl (identitatea Fiului cu Tatăl) şi care fac şi alte oarecare
    lucruri de neîndurat (urâte), şi pe toate celelalte erezii (căci
    multe sunt aici, mai cu seamă cele care pornesc din ţara
    Galatenilor) pe toţi dintre aceştia care doresc să se adaoge
    (ataşeze) ortodoxiei, îi primim ca pe elini (păgâni): şi (adică)
    în prima zi îi cercetăn, a doua zi îi catehizăm, iar a treia zi le
    facem lepădările de Satana (îi exorcizăm) suflând asupra lor
    de trei ori în faţă şi în urechi şi astfel îi catehizăm şi facem
    să petreacă timp îndelungat în biserică şi să asculte
    Scripturile şi atunci îi botezăm.

    Apreciază

    • D-le „ban”, eu nu sunt sigur de mantuirea mea, ci nadajduiesc in mila lui Dumnezeu. Dar am scris ca, arma de temut pentru arhiereii ecumeasti este intreruperea pomenirii lor. Cine o scoate din teaca insa, trebuie sa se astepte si la caterisire-care nu e valabila- si la alt soi de prigoana. Dar si cununile vor fi pe masura, daca va starui in dreapta credinta pana la sfarsit si nu va cadea in extreme. Dumnezeu sa ne ajute pe toti la mantuire.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s